Timpul - cursa vietii

Iar am tot felul de ganduri negre, ma intreb daca eu dispar cui i-as lipsi. As lipsi oare acelorasi persoane care mi-ar lipsi mie? Cum de ma gandesc la asta, pai pe langa niste ingrijorari personale am o prietena care a fost la medic unde i s-a spus ca e posibil sa aiba fie HIV, dar si sa fie amigdalita. De asta ma gandesc la ce e important in viata, la ce e important pentru mine, cine e important pentru mine si cum. Am ajuns la concluzia ca timp = viata si viceversa.

Nu inseamna ca nu intelegeam importanta timpului, doar ca nu o constientizam in intregime (poate nici acum nu o fac), iar de ceva vreme incoace tot par sa fiu provocat in a intelege asta; de altfel mereu am stiut ca timpul e cel mai important si ca nu poate fi intors, dar nu am incercat sa valorific anumite oportunitati pentru ca e timp. Valoarea timpului este data de partea frumoasa si buna pe care o dorim in viata, de ceea ce dorim sa facem. 

Ma ingrijorez pentru mine, ma ingrijorez pentru prieteni. Am devenit un sentimental melodramatric,  si am inceput sa ma port cald desi in mod normal as fi probabil mai prudent. Asta e, imbratisez lumea mai mult acum. 

Oricum ma tot gandesc la prioritatile din viata si ce conteaza, lucru pe care nu l-am mai facut cu adevarat, iar cand am facut asta nu am actionat in niciun fel. Incerc uneori sa fac mai multe decat pot si alteori stau si ma uit la cer realizand ca va fi frumos mereu, doar ca nu ne uitam sau nu-l apreciem, ca nu apreciem ce avem si ce am putea avea. 

O prietena se intreba de ce unele femei au aventuri si cu prietenii lor uneori, cand ea are un moment de "ratacire" si de ce el totusi nu spune NU. Ei bine eu cred ca e mai complex, dar pot reduce la:  e  atras de ea destul pentru a fi ceva intre ei.. De altfel daca nu ar exista o atractie, un sentiment cald sau o nevoie nu s-ar intampla nimic. Nu pricep ce este rau, inseamna ca nu au existat bariere morale. Eu sunt curios in privinta unor amice, destul de curios incat sa pot fi ispitit, iar unele dintre ele stiu ce puncte slabe am si le-ar fi mai usor decat oricarei alte femei care nu ma stie la fel de bine.. Nu spun ca el e o victima ci e nevoie de atractie reciproca, iar asta nu ar trebui sa creeze probleme decat daca unul vrea mai mult decat amicitie, iar celalalt nu. 

Legat de asta, dupa ce am vazut "Eat, pray, love" am inceput sa ma gandesc "oare ce ar fi daca..", ei bine cred ca nu ar trebui sa fi ajuns sa ma intreb. Pastele mancate dupa film au fost fenomenale, de altfel toata iesirea a fost atat de faina incat probabil de asta mi-a fugit gandul, deh nu am mai avut o intalnire romantica de multa vreme si desi asta nu a fost o iesire de acest gen a fost frumoasa.

(poza e preluata de aici: Yoga blog)

Oricum cu cat ezit mai mult cu atat pierd mai multe, si parca ezit prea mult, iar cand fac asta pierd exact ce e mai important, viata. Nu-mi vine sa cred ca scriu prostii din astea pe care cred ca le gandeam si prin liceu. chiar asa nu am evoluat de loc?  Asa am ajuns la concluzia ca Timpul este de fapt un infinitathlon (stiu nu exista cuvantul, dar orice numar ar fi limitat numarul de curse) in care pariticipam toti si conteaza sa ajungem unde vrem cat mai repede pentru a trece la urmatoarea cursa.