Aberatii politice

In urma unor conversatii cu Morrigu am revenit la un obicei mai vechi, cel de a citi. Am inceput cu o carte numita Despre Vechiul Regim si Revolutia a lui Alexis de Tocqueville.

(Libertatea ghidand poporul de Delacroix)

Am remarcat in urma lecturii cateva asemanari ale Vechiului Regim (perioada de dinainte de revolutia din 1789) si Romania noastra de azi. Nu stiu cat de aproape sau departe sunt, dar orice opinii sunt binevenite.

Iata ce am remarcat:

- incapacitatea adminitratiilor locale de a gestional local problemele;

- incercarea guvernului de a controla si gestiona toata tara;

- esecul guvernului de a intelege imaginea de ansamblu si de a gasi solutiile potivite;

- parlamentul nu mai reprezinta societatea, asa cum in Vechiul Regim starile generale nu mai erau consultate, nici Parlamentul in ziua de azi nu mai reglementeaza regulile.

Adica in Franta regala nu reuseau sa rezolve problemele administratorii locali astfel incate administratia centrala incerca sa rezolve problemele. La noi sunt o gramada de ordonante de urgenta care legifereaza in locul Parlamentului, in vechiul regim starile generale nu mai erau consultate si poporul nu mai era consultat direct la fel de mult.

Inca niste legaturi legate de guvernare ce nu au legatura cu Tocqueville desi acesta vorbeste in carte despre faptul ca multi dintre filozofii vremii faceau referire la formele initiale de guvernare. In roma antica consulul era cel care guverna dar de fapt legile/regulile societatii apareau in cadrul senatului, singura exceptie cand consulul putea sa guverneze direct era cand era declarata dictatura, perioada in care puterile acestuia cresteau pentru a gestiona o situatie de urgenta. ordonantele de urgenta sunt metoda prin care azi sunt scrise legile si nu prin dezbaterea parlamentara. E ca o perioada de dictatura prelungita pentru ca sunt mereu exceptii a caror urgenta nu poate fi amanata.

Arcul de Triumf - Bucuresti

 - oamenii de cultura se implica in dezbaterea problemelor natiunii relationand cu formele initiale de guvernare;

 - vorbele oamenilor de cultura nu doar ca dau glas problemelor, dar le si alimenteaza in acelasi timp, sporind distanta dintr popor si guvernanti.

Toata ziua la televizor sunt dezbateri despre probleme si analizate aspectele lor, insa oamenii care le inteleg nu par sa faca nimic efectiv. Acelasi lucru s-a intamplat si atunci, de altfel Tocquevill remarca faptul ca revolutia a fost conceputa de oamenii de cultura ai vremii si dusa la bun sfarsit de poporul care nu mai putea suporta povara.

Randurile de mai sus sunt in directa legatura cu alt element pe care l-am observat:

- daca in Franta exista Parisul ca loc al tuturor actiunilor, in Romania Bucurestiul are acelasi rol, central, cel putin aparent.

Arcul de triumf - Paris

Nu mi se pare normal insa ca un centru sa fie atat de supradezvoltat, luand din avantul celorlalte puncte cu potential. Nu cred ca Bucurestiul e un oras al sperantelor ci e un oras in care se emigreaza din Romania fie ca destinatie finala fie ca pista de plecare pt alte tari. Unii pleaca direct, nu au nevoie de Bucuresti, insa nu asta e problmea ci faptul ca Bucurestiul se diferentiaza atat de tare de restul tarii, pare un loc amestecat si inchis, in care oamenii vin sa gaseasca bunastare financiara fara sa le pese, fara sa aibe respect. Bucurestiul a devenit o mina, o fabrica parasita din care sa iei fier spre a-l vinde, o groapa de gunoi unde se cauta un pic de noroc.

 - actiunile Bisericii si a reprezentatnilor lor indreapta un numar mare de oameni catre ateism.

Problema credintei e mai complicata la noi, dar bag de seama ca sunt multi care se indreapta totusi spre Dumnezeu, asa cum unii din contra se indeparteaza. Care sunt mai multi nu-mi dau seama, dar dupa actele lor nu prea as spune ca sunt prea multi crestini adevarati, Parerea despre Biserica e proasta, asa consider eu, oamenii nu spun ca nu au incredere in Biserica pt ca au impresia ca ar spune ca nu au incredere in Dumnezeu, insa sunt doua lucruri diferite.

 - populatia in Franta Vechiului Regim asociaza nobilii carora le datoreaza diverse cu sursa nemulturmirii, ei fiind niste buruieni crescute, care sufoca un sistem pe care nu-l mai controleaza si din care au fost exclusi intreucat nu mai au puterile de odinioara care le permiteau un rol in functionarea statului.

In zilele noastre  romanii asociaza politicienii cu hotii, parlamentarii sunt cei care au aceeasi pozitie de buruieni intrucat ei nu mai au acelasi rol de oranduire in societate fiindca mereu regulile/legile sunt emise de guvern. Inutilitatea lor in ochii cetatenilor ii face sa fie priviti ca niste buruieni indiferent daca e asa sau nu.

Or mai fi si alte asemanari, dar nu imi aduc aminte acum. As mai adauga doar faptul ca intreaga carte mentioneaza de nespuse ori prezenta exceptiilor in Vechiul Regim. Unele categorii sunt exceptate de la diverse plati, cei care duc greul sunt cei mai saraci si amarati din societate. Parca asa e si la noi astazi, o gramda de oameni care beneficiaza de exceptii, reduceri, afaceri cu statul in care acesta plateste spre deosebire de o buna parte care trebuie sa suporte costurile tuturor acestor ridicare ale unor indivizi.

(o poza unde libertatea mana-n lupta romanii , nu stiu cui ii apartine poza)

Cam atat am remarcat, sper doar sa nu ne loveasca un sir de revolutii si de fondari de republici ca in Franta secolului 18. Mai imi doresc de asemenea ca revoltia noastra sa fie mai reusita decat a lor ca prea au ramas framantati