Mi se pare ca uneori trec prin viata precum gasca prin apa si nu ar trebui sa fie asa. E un tip care tot scrie prin metrou un nr de telefon si mesajul "pentru doamnele plinute", ei bine mi se pare ca ala face mai multe decat mine. Pentru Dumnezeu si univers ce facem noi ca indivizi e destul de nesemnificativ, dar ce facem totusi conteaza. Sunt cateva lucruri pe care as vrea sa le fac, sa le experimentez, sa le gust si totusi nu o fac. Nu-mi doresc un imbold de genul, mori in x saptamani/luni ca sa fac astea, vreau sa fac pentru ca sunt liber sa o fac, pentru ca asa ma impinge inima pe mine sa fac asta. Ceva ma opreste si nu pricep asta. Uneori mai si fac unele chestii, cum ar fi checuri sau dulciuri, desi de obicei prefer doar sa le mananc. Ei bine am copt niste checuri de 2 ori in mai putin de o saptamana. Toate au iesit peste asteptarile mele. Cel rotund a fost cu lamaie si migdale, a iesit consistens si deloc uscat. Cele drepte le-am facut impreuan cu o prietena si sunt cu portocale si migdale, dintre care unul cu ciocolata . Aroma de portocala nu iese la fel de pregnanta precum cea de lamaie, presupun ca ar trebui o aroma mai agresiva pentru nuante mai aparte.
 |
| chec cu lamaie |
 |
| chec cu portocala |
Pozele nu au cea mai buna pozitionare si nici focalizare, dar eram probabil preocupat de altele atunci cand le-am facut, asta e. Nu stiu cati sunt interesati de reteta, au am ales una din cartea bunicii pe care o tine mama. Vreo 5 oua, o cana de faina plus o lingura, o cana de zahar, migdale, unt (nu ulei), etc. Pisatul migdalelor intr-un mojor vechi de lemn m-a facut sa ma gandesc la cum preparau diverse alchimistii (imaginatie care o mai ia razna). Sunt destul de rare momentele in care fac asa ceva insa uite ca mai ies si eu din carapace uneori, ca melcul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu