Fumegand

Ma simt ca un avion care fumega la putin timp de la decolare. Un avion despre care mecanicii spun ca e in prfecta stare, dar el fumega, are un motor care scoate sunete pe stanga si pierde ulei. Macar avioanele apuca sa zboare un pic, eu nu am simtit asta niciodata, mereu am amanat un zbor inalt, am zburat jos fara motiv si acum cand asa vrea sa ma inalt simt ca ma indrept spre sol cu botul in jos.

Imi pare rau ca nu am zburat cand as fi putut, in acelasi timp atunci nu simteam ca trebuie sa fac asta ci ca e timp destul.
Simt ca trebuie sa le spun prietenilor ca tin la ei, dar ar fi cam ciudat, imi dau seama de faptul ca am sentimente pt cei din jur pe care le ignoram destul de mult pana acum si ca nu am petrecut atat de mult timp cat as fi putut cu ei. Am pierdut multe pt ca mereu am crezut ca am timp, iar acum e posibil sa nu mai am timp pt visele pe care am ezitat de multe ori sa le pun in aplicare sau pt planurile pe care nu l-eam facut pentru ca aveam timp. Timpul e singurul lucru pe care de fapt nu trebuie sa-l irosim si eu am facut asta. Carpe diem ar trebui sa fie un motto nu doar scandat ci si aplicat.