Vama Veche

Am ajuns in Vama veche tras de perciuni de 3 prieteni pt ca eu tot nu eram hotarat si ezitam.

Primul contact nu a fost tocmai fenomenal, saorma mancata acolo si hamsiile prajite provocand o reactie neplacuta la nici 10 minute dupa ingerarea lor. Cazarea a fost decenta, intr-un hotel (sau hostel) asemanator cu hanurile vechi, doar ca ceva mai mic. Ideea de curte interioara imi surade destul de mult.

Seara a inceput si distractia, pe malul marii, muzica, stuf, expirati, diverse. Ah da, si cam rece pe acolo seara. Nu e prima data in Vama, dar tot am uitat cat de rece se face pe acolo; nu uitati un hanorac sau ceva similar daca mergeti si sunteti mai frigurosi.

Oricum aveti ce face pe acolo si sunt locuri in care te poti distra.

Marea e albastru verzuie inchisa asa cum e la noi, miros de mare si plaja, de hamsii prajite si zgomot peste tot. Oameni care se bucura de soare si apa peste tot pe plaja. Cam asa era Vama cand m-am trezit sambata dimineata. M-am intors sa iau micul dejun cu ceilalti din scurtul meu periplu de dimineata.

Aici ne-am lovit de ceva interesat si anume globalizarea care atinge si Vama Veche. Cum asa? Pai am incercat sa mancam niste oua insa ne-am lovit de refuzul celor de la terase, restaurante si alte localuri pentru ca politica lor este sa nu serveasca mic dejun dupa ora 12. Socant, nu? Imi aduce aminte de filmul Heat cu Michael Douglas care are parte de mic dejun folosind un Uzi parca. Noi nu aveam Uzi, asa ca am folosit sarmul nostru natural si in cele din urma am dat de un local unde am putut manca ce ne doream noi dupa o discutie cu proprietarul. Inutil sa spun ca acolo am mancat si a doua zi dimineata, nu? A doua zi cel putin micul dejun englezesc a fost extraordinar, 2 felii de paine prajite peste care era pusa o felie de sunca si cate un ou mic, cu alte 2 felii de cascaval cu suncam acestea alaturate unei rosii.

Plimbandu-ne prin Vama am descoperit ca exista si un hotel, nu sunt eu genul chair vamaiot, dar oamenii care vin la vama Veche nu vor sa mearga sa aiba parte de aceeasi atmosfera precum la Mamaia. Pt hoteluri, atmosfera comerciala si preturi mari exista o gramada de alte statiuni. Vama Veche inca mai pastreaza din nostalgia celor care veneau sa fie mai liberi, ar avea de castigat sa pastreze un tipic mai aparte fara a incerca sa copieze celelalte localitati de pe langa malul marii de la noi. Cred ca Nica e cel mai suparat de directia spre care se indreapta localitatea, dar din cate am vazut s-a distrat si de data asta.

Am avut parte si de un eveniment mai neplacut, unul dintre noi a ramas fara portofel mai exact Tudor. Pierdut acte, carduri, bani. Interesant de stiut ca in Vama nu exista politie. Pe drumul de intoarcere ne-am gandit sa tragem sa anuntam totusi autoritatile de lipsa unor acte, cum ar fi permisul auto de care ai nevoie ca sa poti conduce masina. Reactia Politiei a fost sincera si care ne-a demonstrat naivitatea noastra, plangere puteam face cateva localtiati inainte (am trecut pe langa ele si se pare ca nu le-am vazut) ei oricum nu au cum sa ne ajute, evidenta populatiei e inchisa, e duminica, o posibila amenda depinde de intelegerea polititstului de la circulatie pe care l-am intalni. Ajunsi in Bucuresti am intrat pe un drum indicat de un GPS, drumuri cu atatea gropi nu credeam sa mai existe. Nu am idee pe unde eram insa nu pot spune decat ca hartoapele prin care am trecut au fost inaltatoare la propriu si am ajuns sa cunoastem mai bine tavanul masinii. Actele si cardurile au fost recuperate, urmand sa fie trimise prin posta de politia din Limanu care le-a gasti (fara portofel si bani ca nu suntem pe vrmea lui vlad Tepes doar) E interesant ca e a doua oara cand Tudor e cu mine si pierde portofelul. Prima data in India, la Taj Mahal. ce pot sa spun este: nu mai pune portofelul ala in buzunarul de jos de la panatloni. Ah da, cei din India au gasit si portofelul :)

Toni ne-a reocmandat el un restaurant in Constanta unde ne-am intalnit cu niste prieteni de-ai lui Nica, ca el e din zona. Placuta atmosfera, buna mancarea. E si prima data cand ma intalnesc cu un jucator de crossfire fata-n fata, eu sunt unul ocazional (clanul Transilvania) el se pare unul mai pasionat asa (clanul Floresti). Am incercat midii pane, foarte bune. Pui de balta am gustat de la Tudor, nu vad de ce chinuim bietele animale sa le mancam.

Vama a fost o experienta placuta, a fost prima mea baie in mare de anul acesta si vreau sa adaug ca nu am pierdut decat o singura data la macao (nu am mai jucat asa ceva de ani buni de zile).